Poezii despre Dragoste:

Mă jur că ochii tăi Georgico
O să cunoască și iubirea
Și fericită o să fii pitico
N-o să cunoști dezamăgirea

Oricum, tu te-ai născut să-mi aparţii,
să-mi fii voluptate tandră-n simţire;
bănuind fericirea pe care mi-o susţii,
eu mă declar primejdiosul mire.

Hai, vino,
afară ninge fabulos!
Iarna ne rasfată
cu fulgi de-argint;

- E lună plină-n iarna asta blândă,
Iar nopțile sunt lungi, mereu fierbinți,
Dorințele scadente-mi cer dobândă
Și nu-s puține, nici nu sunt cuminți

Ecou al unei clipe-ndepartate,
Un vuiet trist al inimii plăpânde,
Izvorul nesfârșitelor osânde
Si al speranțelor de mult uitate,

Ce mult te iubesc,
ce mult!
Întotdeauna ti-am spus,
întotdeauna,

Ești vinovată că iubesc, că știu ce e iubirea
Și totul a venit firesc, extazul, fericirea
Mi le-ai adus fără să știi, însă irezistibil,
Cu toate că eram copii și totu-i incredibil.

*ieșirea din piatră*

“Un fluviu adevărat nu se sperie de clocotul mării - se aruncă în ea.” Grigore Vieru

- Azi nu mai ştiu de scrisul mi-e lizibil
Că mâinile atât de mult iubesc

dedic aceaste versuri Distinsei mele prietene, Adinuţa.


Sfioasă