Poezii despre Dragoste:

Dar toate rămâne-vor scrise,
Spre-a fi pentru suflet balsam,
Îmi bat contradicţii în geam
Şi plouă cu vorbe nescrise.

Floare mică, floare-albastră
Ce-ai înflorit în grădină,
Te-am rupt și te-am pus în glastră
În noapte cu lună plină.

Mi-e sufletul golit de a ta lipsă
Şi nu mai pot spera la ce a fost
Floare a iubirii, din cer fiind desprinsă,
Te-ai rătăcit în gânduri fără rost.

- Stau și te-aștept, îmi ies din minți,
E rândul tău să intri-n joc,
S-arunci valetul și s-alinți
Decarul, fi-va cu noroc.

Floarea iubirii
Inima pulsând în ritm
De castaniete.

nici nu ştiu dacă m-a iubit
mi-a spus doar că nimic
nu mai contează şi că singurătatea
o scrijeleşte pe suflet

Iată, iubito, cum respirai din toamne,
arterele purtau voluptăți violet,
în trup pulsau unde stârnind uragane,
când flux-al nopții curgea-n beții de balet.

Nu-s tânăr Doamnă totuși ard
chiar dacă-i frig și nu-s acasă
că mi-ai întins pielea pe gard

- Azi nu mai vreau în glastră flori străine,
Pe balansoarul nostru care tace,
Cuvintele, când vor să ne atace,
Le-aştern din mintea mea, pe foi veline.

Noaptea mă străpunge cu suliți de-ntuneric
Sunt un biet trecător buimăcit, rătăcit
Mă afund, mă topesc în eteric
Așteptând un nou și blând răsărit.