Destin de alb

luni, 18 ianuarie 2016

Destin de alb

Când iarna asta lungă se va porni, să ştii
Voi fi în fulgii serii să mă aştern sub Lună,
Voi fi ninsoare-n iazul, din ochii tăi lagună
Şi glas atins de nea, printre nămeţi să-ţi spună,
Că-n iarna asta lungă gheţarul tău voi fi.

Mă voi opri din nins la poale-ţi de privire,
Din paşii fără urme voi troieni caleşti
Voi încălzi cu gânduri un ceai să nu răceşti
Voi depăna poveşti, să nu te rătăceşti,
Şi-ţi voi fi călăuză prin fulgi de amintire.

Voi ninge iar pe suflet cu mângâieri de soare
Să-ţi fie caldă clipa sub valul alb de nori;
Să te gândeşti la mine gândindu-te că zbori,
Deasupra aurorei, unde ne tac ninsori,
Să simţi nemărginirea, iar eu să-ţi ning hotare.

Când iarna cea prelungă va fi veşmânt de ger
Steluţe îţi voi cerne, să-ţi fiu senin prin ceaţă,
Voi ninge fără nori şi fără flori de gheaţă,
Cu stele înflorate te voi trezi la viaţă
Să-ţi aminteşti că fulgii din ochii mei te cer.

Voi fi ochii ferestrei, ţesând perdea pe vis
Prinzând la nasturi iarna să-ţi ning zăpezi în gând…
Să stăm tăcuţi la masa tăcerilor, arzând
În albii stropi de nea ce cad gheţari pe rând,
Nevămuiţi de iarna ce-n tremur ne-a închis.

Voi şti să te îmbrac cu rochii de cuvinte
Să-ţi trec prin păr omătul căzut din cerul vers
Să te rescriu poem, cu nea din Univers
Să-ţi prind la glezne rime, să te ajut la mers
Şi-apoi să te recit, să mi te ning în minte.

În iarna asta ninsă ce-a-ngândurat o stea
Voi fi destin de alb pe lacrimi de destine,
Cât ger s-ar întâmpla, mă voi topi spre tine,
Te voi înconjura, cu geruri moi şi fine
Să-mi fii cristal de gheaţă, iar eu un fulg de nea.

15.01.2016

---

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

---

Comentarii:

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

Înapoi