Poezii despre Dragoste:

„Să pier acum, murind într-un sărut!“
William Shakespeare

- Aceste buze arse de dorinţă,

Când toate lucrurile mor,
Rămâne doar iubirea
Și-n albul ei strălucitor
Se naște nemurirea.

„Vin iarăşi, aici, pe ascuns, să te-ntâlnesc la marginile lumii...”

- Eşti vinovat de lacrimile-acestea
Ce-mi ard obrajii, semne de-ntrebare

- Dă-mi mâna ta, iubite, palma stângă
Să pot ghici de vei rămâne lângă
Alcovul unde toarce caier luna
Când te visez. Ştii mie mi-e totuna

mulţumesc
durea atat de tare încât ne-am turtit pe spate, îmbrăţişaţi
amândoi
prindeam curaj şi mă uitam dulce înspre cuvintele tale tânjind să-ţi iert

nu-ţi fă iluzii
timpul trece chiar dacă ceasul s-a oprit
demult nu i-am schimbat bateriile
dar parcă l-am auzit sunând azi dimineaţă

întunericul îşi întinde strunele
peste memoriile ascunse în scrinul minţii
odaia e îngustă ca o cutie de chibrituri
doar sângele aleargă prin inimă

- De când te ştiu port soarele în piept
Iar Luna stă-n genunchi şi se închină,
Dar între noi e un tacit accept
Şi-s fericită ca o zi senină.

Nu te mai ştiu. Noiembrie ne împarte
În frunzǎ şi în fulgul alb de nea.

- Purtând în suflet infinitul vast,
Un punct plutind în singularitate
A cochetat cu sine şi-n contrast
A evadat din austeritate.