Broderii pe suflete albastre

luni, 21 noiembrie 2016

„Vin iarăşi, aici, pe ascuns, să te-ntâlnesc la marginile lumii...”

- Eşti vinovat de lacrimile-acestea
Ce-mi ard obrajii, semne de-ntrebare
Îmi spun c-aşa-ncepea, cândva, povestea,
Pe-un colţ de stea, pe-o margine de zare.

N-am ţinut cont de vorbe tălmăcite
De-acei care se cred atotputernici,
Când am păşit la braţul tău, iubite,
Doar versurile le-am avut drept sfetnici.

Tu mi-ai brodat pe suflet poezia
Cu slove fine ca un Demiurg,
Eşti vinovat de toată bucuria
Şi de aceste lacrimi care curg.

- De mă condamnă pentru fericire
O lume-ntreagă, nici măcar nu-mi pasă,
În tine simt un colț de nemurire
Și azi mă bucur că mi-ai fost aleasă

De ursitoarele ce-n broderie
Au strecurat cu grijă părintească
Parfumul tău și stropi de poezie.
Au vrut, iubito, să mă răsplătească

Și să îmi dea eternități, o sută,
C-am rătăcit prin universuri multe
Dar am găsit o dragoste-absolută -
De-s vinovat doar zeii să-mi impute.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Din volumul Din paradisul aproape pierdut -
Editura PIM Iași - 2015

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: