Poezii despre Dragoste:

Mă dor cuvintele nescrise
Pe drumul vieții prescrise
Cu o iubire ce moare
Plângând pe altarul

- E toamnă şi pe-alei se joacă vântul
Cu paşii tăi, ca într-un vals nocturn,
Spre banca noastră-acum mă duce gândul,
Mi-e dor de tine, mi-amintesc de turn,

- Coboară noaptea peste noi,
Iubitul meu, mi-aduc aminte
De patul moale din trifoi,
De-acele tandre jurăminte

Privirea ta

Privirea ta, cuvânt tăcut mă saltă şi mă-mbată,
Mă unduie cu primul val din drum să mă abată,

- Îţi aminteşti când am pornit la drum -
Eram împovăraţi de-un anotimp -
Privesc zâmbind în urma mea acum,
Azi ninge prima oară în Olimp.

Dincolo de timp, mi-e dor de tine;
În prezent ești numai tu,
Trecutul mi se-neacă în ruine,
Și vreau să prind doar clipa-n care sunt.

Ascultă iubite...

Ascultă iubite, se scutură clipa
Și viața se duce în gândul apus,

răsfaţă-mă iubirea mea
e toamna ca o rană adâncă
trage peste sufletele noastre
catifeaua verde a anotimpului de care mi-e dor

“dacă vrei să mă faci să plâng, trebuie mai întâi să-ţi vină să plângi ţie însuţi”
Horaţiu

incapabili să fim

- Inspir parfumul tău dintr-o petală
Ca dintr-un algoritm necunoscut
Și te iubesc, n-am nicio îndoială,
Mă-ndrept spre șevalet, satisfăcut,