Poezii despre Dragoste:

Pierdută prin timp

Câți paşi am făcut către noi,
Că a muşcat timpul

A mea timiditate-i definită
ca un defect ce sapă însetat
în inima de soartă hărăzită
să bată pentru tine și-n păcat.

m-am rătăcit între neliniştile tale şi temerile mele
căutând drumul niciodată drept către mâine
prea târziu pentru acum
prea mult pentru azi

Nemuritoare

Cum poate lumea să apară
La uşă ca să te primesc in casa mea

Mă pierd ușor printre cuvinte
Și nu mai știu cum să le-adun,
Să fac din ele dalbe flori
Și-n păr sfios să ți le pun.

- Afară plânge cerul pe un ram
Şi fulgii reci sărută blând castanii,
E luna-n care mi-am dorit să am
Un vis cu tine și să treacă anii

Muza

Poate c-am sa trec de tine
Prin cuprinsul carții

Ne-am întâlnit târziu…

N-am aflat și nu știu dacă aiurea,
Sau dacă într-o noaptea am visat,

Himera

Cum dor cuvintele de-o şchioapă
Ce dorm adesea-n mintea ta

Dă-mi mâna ta și eu te voi cuprinde,
Dă-mi sufletul și eu ți-l dau pe-al meu
Și lasă-te să curgi in palma mea,
Golindu-te și încărcându-te mereu.