Autor:MonicaBerglund
Adăugat de: MonicaBerglund
luni, 21 noiembrie 2016
Când toate lucrurile mor, Rămâne doar iubirea Și-n albul ei strălucitor Se naște nemurirea. De moarte nu-mi mai este teamă, Căci am murit de-atâtea ori, De câte ori iubindu-vă in taină, M-ați părăsit de fiecare dată voi. Și despărțirile mă dor, Căci ați murit, dar eu sunt vie, Căci voi plecați, dar eu rămân, Printre morminte, o stafie. În suflet port doar amintiri, Lacrimi și doliu duc cu mine, Dar dincolo de despărțiri, Iubirea pururi va rămâne. Când totu-n jur va fi murit, Rămâne doar iubirea, Și-n infinitul trecător, Se naște nemurirea.
vezi mai multe poezii de: MonicaBerglund
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
În Grecia antică se considera că ametistul proteja oamenii împotriva efectelor acoolului
Ecoul este un ricoşeu sec. Marile fapte au nevoie de rezonanţă, nu de ecou. Valeriu Butulescu
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: MonicaBerglund
Detalii poezie:
Distribuie pe: