Poezii despre Dragoste:

De mult te doresc, dar tu îmi lipsești,
(parfum de femeie, în carne rămas).
Mirosul acela mereu îl găsești,
În tot și în toate (când faci tu popas).

- M-am îmbrăcat în vise și-n hamac
Printre magnolii am citit Balzac,
Era desculță luna și dansa
Pe geana unui nor, în pijama,

Copacul meu,
cu ramurile goale
de arşiţa tăcerii
scorojit,

Un punct comun cândva, iubirea,
a-ngemănat două destine-
un Tu de-un cromatism aparte,
un Eu pierdut printre ruine.

Te-ai transformat în pânză de păianjen
Ca-n ea să-mi prinzi acuma chiar și anii.
În viață, tu mă vrei doar ca un sprijin
De care să nu știe nici dușmanii.

- Mă simt ades un sclav, gladiator,
Ce luptă-ntr-o arenă circulară,
Dar nu-l atacă niciun agresor
Și nu se bate pentru nicio țară.

Furtuna ne-ntreruptă de-astă noapte
a smuls din noi tot ce era de spus,
cuvantul nu mai râde, ci se zbate
pe-o palidă hârtie, descompus.

- Câte poveşti s-au terminat să-nceapă
Cu alt "a fost odată ca-n poveşti..."?
Hai, să-ţi arăt că lumea o să-ncapă
În fericirea de-a simţi că eşti

Mi-e dor să-mi amintesc de chipul tău,
Să-ți spun cuvinte dulci în miez de noapte.
Să mă confund cu însuși Dumnezeu,
Sau să-ți admir privirile-nșelate.

- Ești toamna mea desculță cu mersul alogen
Și pasul tău m-atinge pe suflet erogen,
Simt fluturi cum dansează pe piept, în abdomen,
Și mă întreb ce fructe ascunzi în sutien.