Poezii despre Dragoste:

- Iar ninge cu zambile, de parcă primăvara
Şi-ar fi ascuns în joacă mătăsurile-n pat,
Parfumul lor îmbracă în pasiune seara,
Călătoresc prin vreme, cândva-n matriarhat.

Eu sunt fărâma care a mai rămas
Din vechile ore strânse într-un ceas...
Din cuvintele care acum, nu au glas…
Din sufletul cu al său ultim popas,

- Voi fereca cu lacăt potecile din crâng
Să nu mai știe nimeni că te aștept și plâng

Că noaptea e pustie când pasul tău ușor

- Ce calzi sunt ochii tăi (parcă-s în transă!),
- Îmi pasă de iubirea ta din ei!
Chiar dacă uneori e mai retrasă,
Iar alteori împrăștie scântei.

- La miezul nopții m-am visat, pe-o stradă,
Părea că-i a "Cetății", din Sibiu,
Un ursuleț ascuns sub o arcadă
Ce mormăia în pumni șoptind: nu știu

Mă scurg ușor prin anii vieții
Și-n vraja lor mă pierd ades.
Ce-au fost cândva ai tinereții
Și-acuma sunt de ne-nțeles.

am să tac indiferent de durere
ca icoanelor vorbitoare cu lacrimi uitate
în locul tăcerii mele
cad frunzele măturate de vânt

Am adunat atâta liniște în mine,
(că uneori și eu mă îngrozesc).
- Dar niciodată nu-ți voi fi rușine!
Căci nu-mi stă-n caracter să mă-njosesc.

- Când am deschis fereastra spre pădure,
M-a-ntâmpinat septembrie voios,
L-am prins în brațe și l-am pus să jure
Că-mi va aduce-un anotimp frumos

- Ne-mpotrivim acestui val ce trece
Cu remuşcări cu tot, dac-or fi fost
În carnea mea stigmatul tău rămâne
Întipărit de-o viaţă. Pe de rost