Poezii despre Dragoste:

- Plouă cu soare și mă simt ciudat,
Nu știu ce anotimp mi se cuvine
Din anul care curge sacadat
Fără să-mi lase-o clipă lângă tine

În mine ai văzut un foc nestins
Chiar de atunci. La prima întâlnire !
Și jarul ce atuncea l-ai aprins
Îți va ajunge chiar și-n nemurire.

- Sunt patru ani de când pe-un colț de vară
Jucam desculți cu visele șotron
Și-abandonând aripile de ceară
Am savurat cafeaua la Pardon,

Doamne ce toamnă tristă pentru noi,
ce răscoliri de frunze înotând departe,
și cum se cern maro amintirile din noi,
de parcă și apusul, astăzi ne desparte.

- Sunt viață dar și al tău condamnat!
- Izvorul nesecat cu apă lină!
(ce nu se vrea, de dânsa, renegat),
Ci o necesitate ... (chiar pelină).

- E noaptea neagră ca o pelerină
Și luna o ascunde-n buzunar,
Îmi pun în vin o umbră de morfină
Și sorb până la fund crudul pahar,

Ce lucruri noi as mai putea sa iti inchin,
Caci... iata versurile mi s-au terminat.
Cuvintele vechi cu falnicul iz de mir
Au disparut cand paharul plin s-a rasturnat.

- Fereastra dinspre toamn-o las deschisă
Și lampa pe birou să pâlpâie
În noaptea asta rece și proscrisă
Când inima te vrea și bâjbâie

- Îmi bate la fereastră porumbelul
Ce l-ai trimis să-mi lase o misivă,
O țin în palmă să nu șterg rimelul
Din slova dulce,-atât de afectivă

Tot ce am

Mă-ntreb de astăzi mă mai cauți
Prin versuri reci ,înfrigurate,