Poezii despre Dragoste:

Murea iubirea...
Din tainicul amurg divin,
N-ai intrebat de unde vin
Nici incotro incerc sa plec

- Secunda vieții e esențială!
Emană uneori trăiri mai vechi.
- Nu cere dar nici nu dă socoteală!
Chiar de iubirea o ia de urechi.

- Am așteptat să-ntorc o filă nouă
Din basmul cu-armăsari hrăniți cu jar,
Vacanța-i gata, iar afară plouă,
Am ars de dorul tău, nu ai habar

- Nu am putere nici să mă prefac,
(iar când o fac ... o fac chiar și cu mine).
- Povestea mea începe cu un fleac!
În care eu mă tem ades de tine.

- Iar m-am trezit cu perna udă-n brațe
Și cu cearceaful mototol sub stern,
E noaptea cruntă, luna prinsă-n ațe
Alunecă pe boltă în infern.

Tu știi iubire de ce florile plâng
acolo unde sufletele strigă
singurătatea are lacătul de gât
nu numai albatroșilor le este frică

Mi-e teamă că te pierd în ceața vieții,
- Iar pașii îți răsună efemer!
Că mă trezește roua dimineții,
Din visul meu ce-a devenit himer.

Cândva știam să zbor cu demnitate,
(ca eu să nu las urme pe pământ)
-Dar tu cu o ușoară urmă-n gând!
M-ai doborât ... chiar cu seninătate.

- Du-te, iubito, stepa te așteaptă
Și murgul bate din copită-n vânt,
Izvorul cântă pe sub pietre,-o șoaptă
Îngână zorii. Tu, fără veșmânt,

- Acolo unde visele-s sentințe!
M-ademenești în brațele iubirii.
Crezând că pe culoarul fericirii,
Sădeștește dragostea a ei semințe.