Poezii despre Dragoste:

l
A început să fulgere, Îngere!
Am învăţat să ascund lacrimile
după ploaie.

- Simt soarele cum îți alintă sânul,
Obraznic anotimp, nu pot să cred
Că mă aprind ușor, ca tot românul,
Dar astăzi nici în astre nu mă-ncred.

Eu uşor gonflabil Bun ca şi sarea de pus

la rană Descheiat la cămaşa sufletului

O luncă se deschide printre nori,
În care joacă Soarele tomnatic.
- Așa cum sentimente sau fiori!
Se plimbă des prin capul meu zănatic.

- Hai, vino, iar pe-o margine de vară
Să-ți mângâi sfârcul sânului ușor,
Să te aprinzi când buzele coboară
Și fac popas, mai jos, lângă izvor,

- La noapte ce te-ai face fără mine?!
(în patul gol și inima-ți răpusă).
- Fără culoare, fără viață-n tine!
Dar cu pretenții de a fi supusă.

- A fost odată un nebun, mi-l amintesc din când în când,
Mă-ntâmpina-ntr-un colţ de drum, la o răspântie de gând,

Zâmbeam sperând că ziua lui va fi mai bună ca a mea,

Atroce a fost viața pentru mine,
(cumplite nopți și zile dezlânate).
- Eu mi-am dorit să fie cât mai bine!
Dar viața nu mi-a dat deloc dreptate.

DOMNIȘOARĂ

Îmi faci sufletul să moară,
Îmi faci sufletul să-nvie,

poţi să-mi dizolvi
existenţialo
matinal şi atât de precoce
claustrofobia