Poezii despre Dragoste:

şi ochi cameleonici
iubitule
mi-ai spus în după amiaza
big-bangului meu

PAS ÎN DOI

A sosit în gara vieții doar un tren din alte timpuri
ce mergea alene în față ,uneori mergea înapoi

Sunt un ocean de vise tulburat de tine,
- Mult prea sătul de-atâtea amintiri!
- Și de-ncercări să fie totul bine!
Care se regăsesc și în priviri.

- Nu știu de ce îmi tremură compasul
Când haşurez piciorul lung spre bază
Și-ncerc să țin cu tine ritmul, pasul
Să mă conducă delirând spre oază,

De gânduri mă dezbrac clipă de clipă,
- Ca dorul să nu-mi fie fără rost!
- De senimente eu nu fac risipă!
Ca ce-am trăit să nu pară anost.

Nu se renteaza ca in acest trup neinsemnat
Sa bata o inima asa... cu inflacarare,
Caci nici comori, nici bogatii nu am aflat,
Ci doar pe tine fiinta atragatoare.

- Iubirea mea grăbită, te rog mai stai puţin
Şi du-mă în ispită, la un pahar cu vin.

Mai cerne-mă prin gene 'nainte să visezi,

Chemarea

Alină-mi visarea, când amurgul învie,
Cu vorbe de cântec și dor,

- Mai dă-mi un strop de elixir, pocalul
E gol de-atâta timp şi simt că doare
Pământul ars de dor pe care valul
Nu l-a atins demult, fă-mi o favoare

- La sânul tău i-atâta poezie
Că s-ar opri și soarele să guste
Un strop sau doi, dar poate, cine știe,
Ar deveni amiezile înguste