Mi-e setea ascuțită

miercuri, 12 iulie 2017

- Mai dă-mi un strop de elixir, pocalul
E gol de-atâta timp şi simt că doare
Pământul ars de dor pe care valul
Nu l-a atins demult, fă-mi o favoare

La miezul nopții să cobori pe scala
Cu rimă-nperecheată, din aripă
Să baţi ușor când îți deschizi petala
Și n-am să fac din dragoste risipă.

Mi-e setea ascuțită ca o lamă,
O simt cum taie inima în două
Şi uneori în pieptul ars o teamă
C-ai să dispari cu primii stropi de rouă.

- Eu i-am plătit cu vârf dobândă vieţii
Să pot urma un drum trasat de tine,
Ne-am căutat în anii tinereţii
Amnezici, goi, pe continente pline

De spini înalţi şi albii de hârtie
Prin care curg izvoarele tăcerii,
Şi totuşi, vezi, destinul meu se scrie
Cu mâna ta. Prin edenul tău merii

Nu-s interzişi, deci fără nici-o teamă
Hai să gustăm din fructul lor dulceaţa,
Când Dumnezeu, zâmbind, ne-o cere vamă
Să-mpodobim cu stele dimineaţa.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.