Poezii despre Dragoste:

”- Primește un gând răstignit de la mine!”
(chiar dacă te știu din vis nebunesc).
”- Pătrunde-mi în suflet! Știind că e bine!”,
Și uită ce-nseamnă păcatul lumesc.

De câte ori tu furi din timpul meu,
Gândesc că poate ai vreo strategie.
- Pe care să o folosești mereu!
Ca nouă astăzi bine să ne fie.

mi-am adăpat caii din amforele nopţii
le-am spus povestea penumbrelor din care s-au născut cei dintâi locuitori ai stepei
am gustat din libertate
aşa cum fac de câte ori mă odihnesc în şaua desprinderii de lume

Ai plecat spre zorii iubirii tale,
fluturii dimineții ți-au răsărit în cale
zâmbetul,l-ai lăsat la plecare
contopit cu briza de mare…

diminețile
mi s-au șlefuit cumva
singure
sau poate vara asta atipică

- Să lași, iubito,-n nopți cu lună plină
Geamul deschis și candela aprinsă,
Să mă strecor desculț lângă tulpină
Și până-n zori tu să cedezi, învinsă

Suntem de mult noi suflete în zbor
Sau saltimbanci ai lumii interlope.
- Ne trec sudalmele ... ca un fior!
Fiind prezențe vii, neurotrope.

linia hașurată dintre noi și imposibil
am parcurs-o cu simplitatea celei care nu cunoaşte unde se sfârşeşte axa timpului

am luat infinitul pe tălpi şi am alergat să te întâmpin

Cândva, te-am creionat în mare taină,
- Din vise ce-mi păreau cam efemere!
Dar bune ca să-mi oblojesc o rană,
Făcută într-o lume de ... tăcere.

Cineva râde
când desenezi cuvinte pe asfalt
un șotron al copilăriei,
prin care amâni timpul