Poezii despre Dragoste:

Se lasă înserarea peste noi,
Și peste gânduri încă nepătate.
Din umbra ta apare un strigoi,
Cu ochii mei ... neînțeleși în toate.

- Hai, lasă-mă să-ți desenez pe coapsă
Un albatros cu aripi desfăcute
Când mergi pe țărm să fii ca o pedeapsă
Nisipului ce-ar vrea să te sărute,

Am vrut să fiu o frunză pe ramură de plop
Dar m-am gândit la tine și lacrimi în potop
Au inundat privirea pierdută intr-un zbor
De toamnă plumburie, de rătăcit cocor.

…am febră?… Se poate..
Doar mâna ţi-o simt…
Cuvintele tale
Le-aud…nu mă mint?

Nu am uitat sa Îți spun
Că ești frumoasa ca o zi de Primavara,
Ca esti frumoasa ca un soare luminat.

Gândul mereu la tine chiar sufletul îmbracă,
Iar ochii mei acum, de dor, îi limpezește.
De tine mă dezvață (chiar dacă este-n joacă),
Zâmbind acelui care, în vise, te iubește.

- Am accesat destinul la-ntâmplare
Cu degetele mâinilor gregare
Gândindu-mă că viața-i programată
Să curgă drept pe-o stradă luminată,

Si n-am ramas decat cu-atat... c-un strop de gand,
Infiripat printre vesnicele mici cavouri
Pe care rareori le studiam din departari,
Crezand ca sunt simple decoruri.

În noaptea-aceea am uitat de toate:
De ape, de primejdii și părinți.
Eram copila ce credea că poate
În urne de iubire pentru sfinți,

Desculț eu alerg cu pasul confuz,
Spre ziua de mâine sperând că e bine.
Și-nspre viitorul ce nu-mi e obtuz,
Când știu că am șansa păstrată de tine.