Poezii despre Dragoste:

Mă tem de-a ta singurătate,
Și de iubirea ta mă tem.
Dar totuși eu te strig în noapte,
Și-adeseori în vis te chem.

Ne naștem deseori odată-n viață,
(mai rare cazuri și a doua oară).
Dar nașterea e uneori prefață,
A sorții ce-am avut odinioară.

- Copite sălbatice-şi cer libertatea,
Deşi le-aparține întreagă cetatea,
Vor câmpul să-l treacă şi iarba s-o pască,
Hrăniţi doar cu lapte şi mană cerească.

- Octombrie, în luna cu rubine
O lacrimă ţi-o sorb de pe obraz,
Din ochi căprui poeme cristaline
Și beat de-amor visez că sunt un cneaz.

Iubirea-ți miroase uneori a toamnă,
Iar suflet a parfum ca de stejar.
De-aceea visul tău mă tot îndeamnă,
Să-ți fiu iubit de-acum, un veac, măcar.

Te-am căutat eu alergând prin viață,
(dar oameni prea puțini m-au aprobat).
Și-n fiecare luni, de dimineață,
Alergătura mea au condamnat.

- S-au sfâşiat dantele-n trena nopţii
Şi stelele atârnă peste geam,
Tăcerea-i grea ca pânza de păianjen.
Nici timpul nu mă scrie, nu mai am

- Simt uneori că inima-i o piatră
Pe care cresc licheni, iar arahnide
O vizitează des pășind frigide
Când jarul plânge și se stinge-n vatră

Se-nfruptă sufletul din carnea ta,
Și se-ncălzește cu a ta suflare.
Iubirea-ți va fi chiar temnița mea,
În crunta, nemiloasa ei splendoare.

Tu ești coșmarul unei boli ciudate,
Acum când iarna vine pe pământ.
Izvorul meu bolnav de sănătate,
Silaba mea sau vocea din cuvânt.