Poezii despre Dragoste:

- Noi nu suntem bătrâni, iubire,
Deşi pe tâmple ghiocei
Trădeaz-un strop de-mpotrivire...
Noi suntem tineri. Încă-mi iei

Metaforele tind sa-ncarce poezia,
Cand gandul meu grabit, doreste sa-ti inchine
Doua, trei strofe-mbalsamate cu iubirea
Ce tocmai ma impins sa-ajung drept rob la tine.

Eu te respir plăcut (a câta oară),
(de fiecare dată mă sufoci).
Tu cântă-mi serenada mea de seară,
În care chiar iubirea ne-o invoci.

- Sărută-mi picioarele toamna cu buzele tale cu tot
Şi-apoi să-mi promiţi că la iarnă, când fructele dorm în compot,

Mi-aduci în odaia micuţă amara gutuie ce-acum

M-ai pus în lanțuri fără de tăgadă,
Îți rup într-una zale și visez.
La tot ce m-ar fi pus cumva în gardă,
Și-acum, în consecință ... meditez.

- Era târziu și noaptea trecea creață,
La brațul ei o lună șugubeață
Și-a pus pe capul chel un fel de bască
De amintiri desculțe s-o ferească.

”- De ce să-ți scriu?- Când pot spune prin vorbe!”,
Că te iubesc și-ncerc să nu mă mint.
C-am adunat noi vitregii în tolbe,
Cât poate nici nu ne-am închipuit.

- E noaptea caldă, parcă-i o mireasă
Ce bate din picior puțin nervoasă
Privind după trăsura ce nu vine,
Eu sunt mai calm că te aștept pe tine

- Şi iarăşi vin castanii să ne certe
C-am mai lăsat o toamnă între noi
Cu buze gri şi braţele inerte,
Cu ploile ce nu se-mpart la doi.

Am aruncat cu dragoste în tine,
Te-ai speriat de mine și-ai fugit.
”- Tu crezi că mie oare îmi convine!”,
Să știu că locu-ți este părăsit?.