- Era târziu și noaptea trecea creață,
La brațul ei o lună șugubeață
Și-a pus pe capul chel un fel de bască
De amintiri desculțe s-o ferească.
Am tras oblonul gros peste fereastră
Și m-am decis să te culeg din glastră,
În patul toamnei să-ți desfac petala,
Gustând din fructul mic să-mi treacă boala
Ce m-a cuprins demult, din primăvara
Când căutam cubelci în călimara
Cu fantezii. Nu-i nicio blasfemie,
Când te ating, renaști în poezie.
- Mă-ntind spre stele, ceru-i mai aproape
Iar ochii tăi sunt limpezimi de ape
Prin care trec obraznică şi goală,
De ce mă-mbraci în rime pe o coală?
N-ai înțeles că timpul se revoltă,
Când prin obloane luna dezinvoltă
Privește-n treacăt trupul meu subţire
Strivit uşor de trupul tău, iubire?
E-atât de caldă noaptea, rug ce arde,
Nu ştiu cum treci arcuşul peste coarde,
Dezmierzi atent cu mâinile vioara
Şi-mi răscoleşti în suflet primăvara.
vezi mai multe poezii de: nutzu
Detalii poezie:
Distribuie pe: