Poezii despre Dragoste:

Gândești că-n veci îți va fi haina nouă
Și farmecul rămâne al tău,dar știi
Că frumusețea trece,și-o să-ți plouă
În suflet – falsă-i haina ce o ții.

Văd viața cum ades se luminează,
(iar ochiu-ți îmi devine Demiurg).
De când iubirea ta mă guvernează,
De când, încet, eu nu mă mai distrug.

- La miezul nopții am lăsat paharul,
Cu forma gurii tale pe contur,
Pe noptieră, să-ndulcesc amarul
Singurătății negre, dar îți jur

Timpul trece, orele se duc

nu mai jinduiesc de mult la vară

mă usuc ca creanga pomului

când aşteaptă iarna primăvară.

VALURILE IUBIRII...

Valurile iubirii...
Vin spumegand catre tarmul inimii tale,

- E noaptea despletită,-n cavalcadă
Trec armăsari cu stele în copite,
Luceferi reci le flutură în coadă
Și pietrele tresar pe drum, uimite,

cu bocancii administraţi
de o scară bipedă
mai ştii
cum zburau gloanţele ca insectele-n 89 iar sub cămaşă

- Visez la clipa-n care peste pragul
Acestei lumi voi trece, n-am regrete,
Peste sicriul alb va plânge fagul
Şi toamnele vor fi mai violete.

azi plouă
cu amintiri din viitor

ca-ntr-un joc de puzzle

În mine palpitã de mult o culoare
Crescutã de-atunci, din faptul de doi
Un fapt ce-a pierit ca-într-o joacã stupidã
Cu cioburi de inimi şi ochii strigoi.