Poezii despre Dragoste:

Voi ruga destinul
...
Degeaba pleacă iarna asta de la noi,
Degeaba ziua lungă, plină de lumină,

Urc din ultimul strop al iernii,
Urmez mugurul din interior,
Desfăcându-mi aripile.

Secundele nopții

Să nu lași iubito să treacă-o secundă
Fără să-mi dai din privirea ta verde,

Cer vrăjit

Lângă ochii tăi, sclipire.
Te privesc şi mi-amintesc,

Dunia Pălăngeanu

CANȚONĂ TRISTĂ

Gândurile mele
cad în pacea amurgului;
culorile, clătinându-se, lovesc clipele, auzindu-se o rază a Lunii
cum străpunge întunericul, şi din nou tăcere.

Şi ți-ai lăsat pe pieptu-mi capul într-o parte
de nu ştiam de tâmpla-ți sau inima îmi bate;
un zbucium de cutremur a zguduit ființa
născând printre suspine căderea şi dorința.

Cărțile noastre
...
Nu iubito, nu vom rămâne-aici,
Noi vom pleca acasă, acolo, înapoi,

II
Tata a urcat un luceafăr mai sus de ceruri.
După ultimul cer, l-a cuprins adâncimea timpului dus;
îmi vede buzele rostindu-l

Din tălpi până-n creştet mă-nveleşte glasul mamei.
N-ar fi ea scânteie dacă n-aş fi fost eu cerul legănat de ape.
Când mi se făcea dor de iarbă,
mă auzeam de sub învelişul inimii ei în mijlocul basmului.