Poezii despre Dragoste:

În corpul meu de gânduri


Aveam aripi de înger, în nopţile cu vise.

Nu sunt eu fără tine

Când tu, când eu, ne aliem cu supărarea,
După o zi cuminte se-aprinde un vulcan,

Printre miile de stele,
Printre oameni tu ești, viu
Printre miile de suflete,
Tu ești, geniu pustiu!

Urăsc

*Iubesc ochi, buze și morminte*
Ador șoapte și cuvinte,

Mă fascinezi clipă de clipă

Când vrerea, din trăiri, frigea,
De abia aflasem că exiști,

Galbenul de lună

Pe băncile din jur, multă zăpadă
şi parcă nu e loc mai umed decât albul,

Am simțit că mai trăiesc

Răpus de grijile simbriei,
M-am refugiat în dulci amaruri,

Am să-i omor pe toți acarii din această lume
şi-am să-i întind la rand pe jos ca pe traverse
iar peste ei voi face căile lactee să reverse
un singur rând de şine fără nume.

De vei fi a mea...

Iubito, de vei fi a mea,
Cum o șoaptă-n noapte a zis,

Mi-e greu când ne-ntâlnim s-ascund aripa
intrată în tahicardie
și-o țin închisă în stomacu-mi de Antipa
și nu respir, să nu te-mprăștii ca pe-o păpădie.