Poezii despre Dragoste:

NEÎNTÂMPLARE


tu stăteai nemișcată

Strălucești pe Cerul sufletului meu

Ne revedeam adesea întâmplător,
Te priveam cu o poftă visătoare,

ea nu știe că eu pentru ea sunt viu
cum stă așa nemângâiată
pare
un scaun gol

nu cred în profeți mincinoși
nici în iude,
karma e o filosofie dură și prea consistentă

A meritat să te aștept

Se întâmpla demult, iubire!
Eram copii, fără dorință,

DE DOR


Mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor,

dacă aș trage cu ochiul
în direcția opusă plecării tale
nu crezi că te vei simți
vinovată cândva

Un porumbel fragil

De-atâtea ori mă simt ca un copil.
Privirea îmi străbate printre pleoape,

dacă te-am iubit?
nu mai știu, cândva
am vrut doar să străbatem împreună
o cărare încâlcită

Ești parte din mine, iubito!

Îmi pierd iubito libertatea,
Presimt că îmi pierd și anii grei,