Poezii despre Dragoste:

Un porumbel fragil

De-atâtea ori mă simt ca un copil.
Privirea îmi străbate printre pleoape,

dacă te-am iubit?
nu mai știu, cândva
am vrut doar să străbatem împreună
o cărare încâlcită

Ești parte din mine, iubito!

Îmi pierd iubito libertatea,
Presimt că îmi pierd și anii grei,

îți începeai misterul cu mine
eram într-o angoasă existențială
aș fi făcut gesturi definitive pentru
intensitatea dintre noi

Te-aştept

Te-aştept în iarna grea şi rece,
să revedem pe 'naltul cer,

Prin visele tale cu mine,
Sunt eu sau o umbră fugară
Din cele ce-ți lasă amară
O lacrimă-nchisă în tine?

ochii tăi se terminau întotdeauna frumos
uneori într-o lumină adâncă
altădată într-o vale căpruie
la lăsarea de noapte sa prefăceau în perle vii

Iubirea mea, iubirea noastră

Nici noaptea nu mă lași să dorm,
Se-ntâmplă des să am coșmaruri,

Pe geam ea tot privește; pe trup își înfășoară
perdeaua de lumină dintre apus și seară
și trage-adânc în piept din aerul impar
să simtă-n nări lovind-o mirosul de altar.

Vreau sa fii a mea pe veci!

M-am străduit să-ți fiu aproape,
M-au strâns emoțiile de mână,