Poezii despre Dragoste:

Doar scrinul vechi mai poartă printre amintiri
Parfumul vechi al clandestinelor iubiri
Triste scrisori de-amor uitate prin sertar
Din anotimpuri netrecute-n calendar

sânii tăi plini de dumnezeu

îmi veneau mănușă

Ești rațiuneal vieții mele

Mi-e greu să cred că s-a întâmplat,
Pusesem frână la iubire,

numele tău mai poate schimba
ordinea dezordonată a firii
doar tu mai rostești cuvinte de îngeri
la orizont

De n-ai fi fost, femeie, bărbaţii toţi din lut
Erau de la geneza lumii noastre până azi,
Toţi oale şi ulcele şi gropi s-ar fi făcut
De-atâta-nsingurare, dorinţă şi necaz.

Ah, cum știe limba așa de noi cuvinte
acum că m-ai mușcat copilăros de ea,
că simt în sânge gust de oase sfinte,
și gustul stelei tale când cădea.

FURÂND UN AMURG

de Marian Florentin Ursu

eu te iubesc pe tine cu un ochi închis,
jumătate să te visez
jumătate să te am
și în momentele de răzgândire

Nuuu, nu le vom mai rosti,
cuvintele din jurăminte transpiră propria teamă
înghețând în hăul urechilor,
murind izbindu-se oarbe între ele,

Te aștept acolo unde ecoul se lovește de timp
spărgând cuvântul într-o ploaie de frunze
suspinând după scoarța umedă a limbii
ce le-au născut dintr-un foșnet tăcut al inimii.