Poezii despre Dragoste:

îți începeai misterul cu mine
eram într-o angoasă existențială
aș fi făcut gesturi definitive pentru
intensitatea dintre noi

Te-aştept

Te-aştept în iarna grea şi rece,
să revedem pe 'naltul cer,

Prin visele tale cu mine,
Sunt eu sau o umbră fugară
Din cele ce-ți lasă amară
O lacrimă-nchisă în tine?

ochii tăi se terminau întotdeauna frumos
uneori într-o lumină adâncă
altădată într-o vale căpruie
la lăsarea de noapte sa prefăceau în perle vii

Iubirea mea, iubirea noastră

Nici noaptea nu mă lași să dorm,
Se-ntâmplă des să am coșmaruri,

Pe geam ea tot privește; pe trup își înfășoară
perdeaua de lumină dintre apus și seară
și trage-adânc în piept din aerul impar
să simtă-n nări lovind-o mirosul de altar.

Vreau sa fii a mea pe veci!

M-am străduit să-ți fiu aproape,
M-au strâns emoțiile de mână,

Priviri
...
Când îți cuprind cu ochii mei privirea
Și ochii tăi, ca frunzele de verzi

eram atât de singuratici încât ne puteam recunoaște
numai în pietre
în trunchiul copacilor fără nume
și uneori

Iubita mea are la piept un buzunar
în care îi strecor bilete goale,
iar eu, cu limba de amnar,
îi scânteiez pe buzele-agonale