Poezii despre Dragoste:

Să se facă repede copilărie,
cât ar bate trei orologii
cu douăsprezece aripi de pegaşi în cetatea norilor,
să se prefacă zăpezile în armăsari de foc.

Povestea vieții
...
Zboară clipele din viață
Cum zboară fluturii prin ploaie

Nu mai era alt cer pentru el decât lumina
Din ochii mei uimiți de strânsoarea lui puternică,
Încât îmi lovea colțurile inimii
Când își rotea buzele în părul meu încurcat.

Ciob de lună plină
...
Când pe bolta nopții, străluce luna plină
Tu pentru viii noștri aprinzi o lumânare,

Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărțire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinți.

Când te pierdeam o clipă din ochi, te căutam la gura râului.
Nu ca să mă salvez de lacrimi sau de durere
pentru că toată copilăria mi-am petrecut-o printre flori;
era una mai slabă de inimă

Revărsarea lină a ninsorii
este o continuă alunecare a visului.
Urc pe fiecare fulg care coboară
până la prima ninsoare a copilăriei.

Iarna care vine
..
Să nu te temi de iarna care vine,
Ca orice iarnă și asta-i trecătoare,

Dumnezeu a spus:
Să fie lumină...
şi a fost dragoste.
Dumnezeu a spus:

Cântul din cuvânt
...
Cântecul vieții se află-n cuvânt,
În fiecare cuvânt pe care-l rostim,