Poezii despre Dragoste:

Ciob de lună plină
...
Când pe bolta nopții, străluce luna plină
Tu pentru viii noștri aprinzi o lumânare,

Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărțire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinți.

Când te pierdeam o clipă din ochi, te căutam la gura râului.
Nu ca să mă salvez de lacrimi sau de durere
pentru că toată copilăria mi-am petrecut-o printre flori;
era una mai slabă de inimă

Revărsarea lină a ninsorii
este o continuă alunecare a visului.
Urc pe fiecare fulg care coboară
până la prima ninsoare a copilăriei.

Iarna care vine
..
Să nu te temi de iarna care vine,
Ca orice iarnă și asta-i trecătoare,

Dumnezeu a spus:
Să fie lumină...
şi a fost dragoste.
Dumnezeu a spus:

Cântul din cuvânt
...
Cântecul vieții se află-n cuvânt,
În fiecare cuvânt pe care-l rostim,

Voi ruga destinul
...
Degeaba pleacă iarna asta de la noi,
Degeaba ziua lungă, plină de lumină,

Urc din ultimul strop al iernii,
Urmez mugurul din interior,
Desfăcându-mi aripile.

Secundele nopții

Să nu lași iubito să treacă-o secundă
Fără să-mi dai din privirea ta verde,