Din tălpi până-n creştet mă-nveleşte glasul mamei.
N-ar fi ea scânteie dacă n-aş fi fost eu cerul legănat de ape.
Când mi se făcea dor de iarbă,
mă auzeam de sub învelişul inimii ei în mijlocul basmului.
Jumătate a trupului meu e mama, Cu cealaltă jumătate m-am privit într-o frunză de măr
şi eram floarea lui.
Celelalte flori mi-au ajuns la inimă; vor muri fără mine
dacă nu le învelesc cu aripi de înger să urce în oglinda cerului,
să curgă ninsori în fericirile celor care n-au fost înveliţi
din tălpi până în creştet de glasul mamei.
M-am gândit la frunză şi am înţeles
de ce m-am lăsat floare la umbra ei: în numele meu
regăsesc întotdeauna glasul mamei.
Solstiţiile reprezintă începutul astronomic al verii şi cel al iernii şi marchează ziua cea mai lungă (solstiţiul de vară, în iunie) sau cea mai scurtă din an (solstiţiul de iarnă, în decembrie).
Citate şi Maxime:
Destin - este numele dat unei cauze necunoscute. Andre Suares
vezi mai multe poezii de: Camelia Oprita
Detalii poezie:
Distribuie pe: