Dorul meu e o apă vuind
Ce străbate ținuturi pustii,
Între vaduri de nopți, provocând
Umbre reci, rătăcite stafii,
Stinse focuri cu ochii făclii.
Ca un dulce blestem si candid,
Împletite din vis și-amintiri,
Frânghii trase de suflet deschid
Cripta vremii cu moarte trăiri,
Melancolice urme de firi.
Cu un ochi rugător, setea mea,
După mila cerului sfânt,
Soarbe raze curate de stea.
E în mine, adânc, un mormânt
Ce-l deschid în lumină și-l cânt.
vezi mai multe poezii de: Florentin
Detalii poezie:
Distribuie pe: