Nu iubito, corcodușii noștri n-au murit,
Chiar dacă frunza lor e-acum violacee,
Doar vântul rece-al toamnei i-a lovit
Și i-a scuturat departe, pe alee!
Dar ei se vor trezi în altă primăvară,
Să-i putem vedea magnifici, înfloriți,
Ne-mbie-apoi cu rodu-n miez de vară,
Iubito corcodușii sunt azi doar adormiți!
....
Nici orhideea din glastră nu e moartă,
Dar doarme-acum și floarea și-o ascunde,
Se va trezi-nflorită parcă de niciunde,
Și iarăși ne-o privi cu șapte ochi deodată!
...
Doar mușcatele privesc mereu afară,
Dorindu-și cu ardoare razele de soare,
Chiar dacă toamna cu totul ne-mpresoară,
La noi e primăvară în fiecare floare!
....
Dar toamna ne vorbește cu dulcele ei glas,
Cu rod bogat de-aromă și culoare,
Iubita mea , să mergem la culcare,
Pătrunși de-un fin parfum de ananas!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: