Dintr-o suflare

sâmbătă, 20 iunie 2026

Vise și patimi
Mintea împarte.
Dureri și lacrimi,
Teama de moarte.

Rod al gândirii
Trage spre noi
Al amintirii
Drum înapoi.

Firul de aur
Se despletește
Frunza de laur
Nu mai rodește.

Văzul apune,
Ochiul îl minte,
Vorba rămâne
Fără cuvinte.

Pleoapa se-nchide,
Frigul se lasă,
Un gol se-ntinde
Ce greu apasă.

Însăși suflarea
Nu mai răzbește
Pavăza minții
Se prăbușește.

Să se ivească
Măcar o rază,
Mintea să știe
Dacă e trează.

Patima arde
Ca o făclie
Dorințe moarte
Spre veșnicie.

Gândul tresare,
Cugetul piere
Din gol apare
Neagră tăcere.

Parcă se-aude
Vocea tăcerii,
Tainic pătrunde
Cântul durerii.

Este nimicul
Care încearcă
Din veșnicie
Să se întoarcă.

O noapte cade
Peste făptură
Cerul se zbate,
Umbra o fură.

Când a venit
Pune în loc
Încremenit
Un negru foc.

Gândul se-nalță
Dar nu mai crede,
Dorul de viață
Pe veci se pierde

În necuprins,
Fără de rost
Umbre de vis
Ce n-au mai fost.

Mireasmă dulce,
Stea fermecată,
Din ceruri curge,
Trupul îmbracă.

O adiere
Strălucitoare
Dă mângâiere
Când ea apare.

Se înfiripă
Mintea curată
Pentru o clipă
Ultima dată.

Pieptul se strânge,
Inima moare,
Viața se scurge
Dintr-o suflare.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.