Sebastianpopa - creaţii proprii
- - - - - - - - - - -
- De atâtea veacuri
De atâtea veacuri
Este scris să poarte
Tot aceeași luntre
Morții către moarte.
- Călăreții
În suflarea dimineții
Zorii se îngână
Se trezesc și călăreții
La apus de lună.
- Crinul din noapte
Noaptea pe câmpie
Flori stau adormite,
Toate-s aplecate
Și dorm liniștite.
- Cum se lasă
Cum se lasă ciocârlia
Coborându-se pe-o cracă,
Se ascunde printre ramuri
Și ea capul lin și-l pleacă.
- Azi răzbește iarăși cerul
Azi răzbește iarăși cerul
Printr-o gaură din nori
Stelele sclipesc în bruma
Așternută peste flori.
- Dintr-o suflare
Vise și patimi
Mintea împarte.
Dureri și lacrimi,
Teama de moarte.

Distribuie acest autor: