Dialog personal

sâmbătă, 04 ianuarie 2025

Dialog personal
..
Cum o mai duci, băiete, m-a întrebat destinul într-o zi.
De parcă n-ai ști... I-am răspuns. Aproape olog. Și nu m-am plâns, reține te rog.
E vina mea?! S-a răstit la mine destinul.
Retorică-ntrebare, musiu destin, n-aveai altă cale, numai chinul
să mă trezești?
Păi eu altceva nu știu. Da, prin chin, să simți că trăiești, să simți că ești viu.
Asta a fost cu ceva vreme în urmă. Acum, că am fost lămurit și mi s-a explicat, m-am obișnuit și m-am resemnat. Dar, deși-s uneori ca un focar de durere, nu sunt prea trist, pentru că de undeva de sus, nu știu de unde că nu mi s-a spus, mi s-a dat o putere să rezist.
Să-mi mulțumești, mi-a mai spus destinul, că ți-am făcut un favor, ți-am îndulcit chinul, să-l suporți mai ușor. Mai ieri mă rugai, îți amintești, să fac ceva în viața ta, o favoare drept compensare și ți-am făcut, când ți-am trimis acel vis din trecut, nu poți nega, nu-i așa?
Așa-i! I-am răspuns destinului meu. Deși mi-este greu, mi-ai stins acel dor și-mi e mai ușor. Simt că trăiesc și-ți mulțumesc.
Totuși, te-aș mai ruga să-mi mai faci o favoare.
Spune, care?
Dacă mă doare, să nu mă mai doară așa de tare, să pot îndura această povară.
Bine, am să încerc să-ți domolesc chinul, mi-a promis destinul.
Mulțumesc! Am răspuns eu, destinului meu.
Și-acum aștept să devin înțelept, răbdând e-adevărat, ce mi s-a dat de răbdat.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.