Deșteptare
...
M-am născut într-o vreme cu diminețile reci,
Când roua mirosea a lăcrămioară,
Barza m-a furat dintr-un lan de berbeci
Și m-a dat mamei în prag de primăvară!
...
Mama m-ar fi vrut mai degerabă fată
Spunea mereu că fetele-s mai bune,
Tata m-a primit, mândru că e tată,
Iar medicu-a strigat ”deșteaptă-te române”!
...
Să mă deștept, mi-a fost tare greu,
Era gravitația sau nu știu ce-o fi fost,
Deși de-atunci am încercat mereu,
De-un singur lucru-s sigur: nu sunt prost!
...
Am absolvit cu bine școala generală,
Am terminat liceul, bacalaureat,
Dar de deșteptat, nu m-am deșteptat
Și-am să o fac, născut a doua oară!
...
Însă de data asta, barza nu mai vine,
Nici nu m-ar putea ridica de jos,
Mă voi naște de sus, din lumile divine,
Deșteptându-mă întru Iisus Hristos!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: