Detașarea
...
I-ai văzut cum se întrec, care să pară mai mare,
Să pară că-i mai român și mai bun și mai deștept?
Vor să pară patrioți și se bat cu pumnii-n piept
Tu, privește-i doar și-atât, din ei nimic nu răsare!
...
Ăștia-s ei, asta li-i firea, care de care mai inept,
Însă se cred importanți, români buni și de valoare,
Deși-n jurul lor mai totul putrezește, pute, moare,
Ca să-i vezi așa cum sunt, trezește-te și fii deștept!
...
Nu te-amesteca cu ei, căci pentru ei este un joc,
Ei sunt cei care-au pus mâna pe destinul țării tale
Și-n timp ce destinul lor e guvernat de noroc
...
Tu, trăiește bucuria de-a fi născut în țara care
Te-a binecuvântat din apă, din țărână și din foc.
Privește tot zbuciumul ăsta liniștit, cu detașare!
...
Ești mai român decât ei, deși n-o spui cu voce tare,
Dacă vrei să li te-alături ție nu-ți vor face loc,
Deja-s mulți precum godacii ce se-nghesuie la troc!
...
Și-au făcut schema strânsurii din hoție și trădare,
Au vândut destinul țării ca pe cartofi, la iarmaroc
Stai deoparte, cei ca tine nu mai au azi căutare!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: