Fusesem hărăzit câtorva destine
înghesuite unul într-altul
conform unor hotărâri aprobate anterior
de câtre forurile relevante.
Azi îmi amintesc doar vag despre ele.
Într-unul vindeam fericire unor turişti -
le-o vindeam aşa, ca pe o vată de zahăr
în toiul vreunui bâlci aglomerat,
pe care ei,
după ce se forțau să deschidă gura mare,
muşcau din ea odată
și o aruncau la următorul coş de gunoi.
Apoi, din când în când
mă transformam brusc și fără motiv
întru-n Moş Crăciun rotofei
care împărțea grăbit şi cu lehamite
nişte jucării Made in China
tututor necrescuţilor şi prost-crescuţilor.
Mulţi dintre ei meritau, de fapt,
nişte dosuri de palmă peste faţă.
Le mai trăgeam eu câte una
atunci cănd părinţii lor se uitau altundeva.
Ţâncii începeau să urle că i-a bătut Moş Crăciun...
Dar părinţii lor le explicau cu răbdare că...
Moş Crăciun nu exită !
Adesea mă trezeam
vameş de gânduri, vameş de vise,
controlând traficul
a tot felul de bunuri subiective de larg consum
- de la rugăciuni la baliverne -
ce treceau, plănuite sau aiurea,
prin capetele oamenilor
- al meu, al tău, al tuturora. -
Le stivuiam într-un dosar
spre a fi evaluate ulterior,
de către Instanţa Supremă,
la Judecata de Apoi.
În final, cu trecerea timpului,
mă prezentam din ce în ce mai des
drept profesor de caligrafie,
într-o lume în care nimeni
nu mai scria de mult cu peniţa.
Toată lumea rădea de mine,
bătând tastaturi anodine,
respingătoare şi ucigaşe.
În cel mai fericit din aceste destine
devemeam un măscărici nocturn
cu vechi state de servicii
întru amuzamentul trupului tău.
Toate aceste destine
apăreau şi dispăreau,
ca nişte lumini estompate -
aflate undeva la marginea zării,
la marginea timpului
Pentru că prin în toate aceste vieţi
te iubeam!
(din volumul Insula Cuvintelor de Acasă - editura Limes - Cluj, 2017)
vezi mai multe poezii de: danielionita1960
Detalii poezie:
Distribuie pe: