Delir

vineri, 16 august 2024

Siluete sidefate fulgeră cu claritate,
Cad deasupra unor trestii ce se clatină murinde;
Famelice, însetate, fluieră, o entitate
Peste văi de gheață verde, anacronic, se întinde.

Pasc cuvintele tulpină, sevă din ierburi strivite,
Ciocârlii care migreaza desprind pene, lăcrimate,
Ochi căprui plâng triști și singuri peste ape văduvite,
Luna-i grea, îndoliată, corul vocilor blamate.

Seacă apele alamei, nămeți nasc ideile,
Peștii lungi înoată-n timp în băltoacele clocite,
Trec păstori cu barba albă-ncărunțind aleile,
Sprijiniți în lemn, toiege scorojite și-nvechite.

În delirul meu frenetic, frunze-s mari, pădurea-i mică,
Înălțându-se spre astre precum razele-aurii,
‘Naltă-mi este și cupola, geniul meu iar se ridică
Parcă vrând să urce munții, zboară-n piscuri fumurii.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.