De undeva

sâmbătă, 09 noiembrie 2019

De undeva, din depărtare,
Sau poate din sufletul meu?
Răzbate vocea unei coase
Bătută-n rimă pe ileu.

O lacrimă de dor revarsă
Din ochiul stâng… parcă mai ieri
Tăiam o brazdă-n deal cu tata
În sfânta tihnă-a unei seri…

La orizont când soare-apune
Vărsându-şi sângele pe cer,
În crânguri păsările zilei
Amut cu toate, parcă pier.

Printre cireşi se-arată Luna
Înceţoşată vag de-un nor
Şi oglineşte alb în vadul
Ce şerpuieşte din izvor.

Pe frunte îmi preling broboade
De trudă, dar în gândul meu
Răzbate-o voce-asurzitoare:
“Cum poate tata, pot şi eu!”

Şi trag biruitor de coasă
Şi brazda se înşiră lung
În urma mea ca o cărare
Pe care doruri mă ajung.
…………………………

De undeva, din depărtare,
Sau poate din sufletul meu?
Se-aude vocea unei coase
Bătută-n rimă pe ileu.

O lacrimă de dor revarsă
Din ochiul drept… parcă mai ieri
Tăiam o brazdă-n deal cu tata
În sfânta tihnă-a unei seri.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.