Darul
..
De mă-ntrebați cine sunt, vă spun, un oarecare
Printre-atâția oarecare din lumea asta mare,
De care puținor le pasă dacă trăiește sau moare,
Atât, un om oarecare și nimic mai mult,
Un oarecare ce știe ceva, dar rămâne tăcut,
Întrebați-mă și vă voi răspunde, eu sunt
Un simplu oarecare și-atât!
...
Și ca toți ceilalți oarecare, încerc să trăiesc,
Printre atâția alții din plaiul românesc.
Românii? Ce să fie? Un popor oarecare,
Zbătându-se să rămână printre alte popoare
La fel ca el: oarecare.
(Deși e posibil să conțină ceva dumnezeiesc)!
...
Eu, cum spuneam, doar încerc să trăiesc,
Un oarecare din țara oarecare într-o lume mare
Și dacă n-am avut, am primit o rază de soare
Într-o gingașă floare, ca dar dumnezeiesc!
Pânza de păianjen este, de obicei, ţesută într-un colţ liniştit. Firele pânzei sunt lipicioase. Ele se mişcă de fiecare dată când o insectă este prinsă în ele, astfel păianjenul ştie când să vină să îşi mănânce prada.
Citate şi Maxime:
fără durere şi sacrificii nu există bucurie Teodor Dume
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: