Darul eternității
...
Nimic și nimeni nu pot acoperi acest colos,
Cât din versu-i iese lăstarul viguros
Al graiului matern
Darul eternității, ne-a fi poet etern!
...
Ca fulgerul pe boltă, timpul îl străbate,
Când zici că-l înțelegi, alt înțeles răsare
Din versu-i plin de farmec, magie și mister,
Sortit singurătății, unicul giuvaer
Darul etenității, ne-a fi eternitate!
...
Fără Eminescu, ce pustiu e-n țară,
Îl scot de peste tot, îl dau afar din școală,
Fără Eminescu, avem un grai anost
Din care scoate slove să scrie câte-un prost
Searbădu-i vers gol ce nimic nu spune,
Dar duhnește tare a rachiu de prune!
...
Pe fiul preaiubit al graiului matern,
Neromânii l-au socotit nebun,
Doar pentru c-a fost mult prea român,
Darul eternității, ne-a fi poet etern!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: