E iulie și zmeura s-a copt,
Arbuștii, chiar de-nțeapă, îi suport
Pentru parfumul ce îl simt în jur,
Pentru bobițele ce au contur
De mici bijuterii ce-s îmbinate
În rubinii fructe drept nestemate!
Aroma zmeurii o simt în gură,
Dorința de-a gusta e așa de pură
Că mâinile amândouă se grăbesc
Să strângă fructele ce le doresc!
Gustul cel acru dar și aromat,
Mirosul cel plăcut, neconfundat
Al zmeurii zemoase, mă alintă
Cu tinerețea veșnic tăinuită
În fiecare boabă rubinie
Ce-i dată de natură să învie
A simțurilor coarde ce vibrează...
e darul care-încet se savurează!
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
: )) Mulțumesc! Plăcerea e de partea mea fiindcă pot împărtăși cu voi tot ce simt și face bine sufletului! : ))
Ina M. (autor) sâmbătă, 25 iulie 2015
Frumos!
ene alin sâmbătă, 25 iulie 2015
Carmen, este o adevarata placere sa te citesc!
Multumesc si felicitari
sorin sâmbătă, 25 iulie 2015
Mulțumesc dragii mei! Atât de mult și des am cules zmeură din grădina mea că la un moment dat mă gândeam că sunt și eu o boabă de zmeură, că trec razele de soare prin mine și că împrăștii în jur parfum și culoare rubinie... Nu vă pot descrie senzația pe care am avut-o... M-am simțit altfel, că nu mai sunt om...că sunt parte a naturii, partea cea mai frumoasă, sub forma unui fruct parfumat, colorat, savuros... :))
Ina M. (autor) sâmbătă, 25 iulie 2015
Foarte frums Carmen. Imi place mult cum scrii.
stomff sâmbătă, 25 iulie 2015
ce pofta-mi faci de zmeura metaforei...si as avea nevoie de mai multe fructe...
imi place poezia ta si te astept cu mai multe ''fructe''
CRITICUL BLIND sâmbătă, 25 iulie 2015
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Detalii poezie:
Distribuie pe: