Cum îți ierți inima, când bate în tăcere,
Când nu găsește drum, nici rost, nici mângâiere?
Când poartă înapoi regrete fără nume
Și vrea să fugă-n vis, departe de lume?
Cum o mai chemi înapoi din refugiul rece,
Când chiar și dorul tău, cu pași sfioși, o trece?
Ea n-a uitat nici ieri, nici clipa-n care doare,
Ci plânge într-un colț al nopții, sub izvoare.
Ce-i spui când iar se-nchide, stingheră, în privire,
Când nu mai vrea nici dorul s-o țină în rostire?
Se pierde iar tăcut, în vechea strălucire,
Sperând că-ntr-un sărut va regăsi iubire.
Refugiul ei e-n tine, în pieptul tău se-nchină,
Dar cum s-o vindeci oare când nu mai e deplină?
Cum îți ierți inima, când nu mai are glas,
Și tot ce-a fost iubire s-a frânt în al tău pas?
vezi mai multe poezii de: roryta
Detalii poezie:
Distribuie pe: