Locuiesc într-un sat de câmpie
unde stelele leagănă visele
copiilor, unde vântul e-un lup
ce urlă prin hornuri și unde
singurătatea naște deșertăciune.
Aici, culorile toamnei îmi aduc
aminte de zilele în care
tremuram de dorul surâsului tău,
de parcă el ar fi fost fructul
divin râvnit chiar de îngeri.
Acum, ca o umbră rebelă,
ies la răspântii de inimi
și încerc să opresc asaltul
veșniciei; dar nu găsesc sprijin
decât în muzica pletelor tale
luminând înserarea...
Oare de ce singurătatea îmi pare
un cuțit într-o rană?
Și de ce numai în nopțile
cu Lună cântă privighetoarea?
Ai auzit de Maratonul Nisipurilor (Marathon des Sables)? Este o cursă ce se ţine anual în Sahara. Concurenţii trebuie să alerge aproximativ 230 km, timp de 6 zile, însemnând mai mult de 5 maratoane obişnuite. În plus, are loc pe căldură foarte mare.
Citate şi Maxime:
prin dragoste se însămânţează dar fără iubire nu va rodi nimic Teodor Dume
vezi mai multe poezii de: Vasile Toma
Detalii poezie:
Distribuie pe: