Crima perfectă

Autor:Cristi


Adăugat de: Chrisforever

marți, 07 octombrie 2025

cât de aproape am fost
să ucid tăcerea,
ar fi fost crima perfectă.

dar m-am temut
că nu m-ai fi aşteptat
cât timp mi-aş fi dus penitenţa,
aşa cum eu te aştept
de când rădăcina numelui tău
încă nu era în fruntea oştirilor cereşti,
de când timpul abia învăţa să meargă,
păşind cu secunde tot mai hotărâte pe creaţie,
de când Dumnezeu ţinea în mână
prima ecografie a universului.

aşa că
tăcerea a rămas,
martor ocular –
ea ştie
cât de aproape am fost


vezi mai multe poezii de: Chrisforever


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CDXXXIX.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.