credo

Autor:Vasile Andreica


Adăugat de: vasysm

joi, 30 ianuarie 2020

ne-mpovărează mituri cronofage
cu euri și cu țări și dumnezei
iar inima în inocența ei
le bate toba până se retrage
în insula odihnei taciturne
și-ncetinește moara bietei minți
la ceasul picotelilor nocturne
când sfinți și zbiri devin subit cuminți
căci gravitația ne ghemuiește
atrași spre centrul firii-n care crește
ființa-ntru iluzii și măriri
închipuindu-și mii de amăgiri
până ce toate-și află încheierea
topite-n matca veșnică: tăcerea.


vezi mai multe poezii de: vasysm


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.