Copacul plin

Autor:Nicu Hăloiu


Adăugat de: nicu hăloiu

vineri, 29 martie 2024

Copacul plin
...
Am văzut un copac fără frunze.
Părea atât de gol dar de fapt era atât de plin
Cu poteci de destin, pentru un singur actor
Într-un singur rol, actor ce-ar înțelege
Că acest copac ce pare gol și-al nimănui,
Este destinul lui și poate-alege
Pe unde merge dacă poate-nțelege,
Doar dacă poate-nțelege,
Și-aceasta e lege!
...
Ramuri goale-mbietoare
Îl așteaptă. Calea nu-i dreaptă
E-ntortocheată, e deocheată
Și-nșelătoare, că fiece ram
Se vrea străbătut și călcat
În picioare!
...
Păsări îl ispitesc pe călător
Și sunt cu duiumul,
În unicu-i rol de actor,
Să poposească la odihnit,
Să uite de drumul
Pe care-a pornit,
Să rămână și el
Un biet actor rătăcitor!

”Copacul plin”-pictură de Sorina Hăloiu


vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.