Un nor de praf stelar se- avânta- n univers
Și pașii prea grăbiți alintă talpa- n mers
Căci știu că fericirea de a privi la stele
Întinde tot mai tare a bărcii mele vele.
Prin colbul de pe drumul ce am ales să merg
Îmi las pașii în umbra din gândul din amurg
Și mă opresc o clipă să- mi odihnesc privirea
Când soarele apune luând și amintirea
Copilăriei care în dimineți senine
A născut constelații cu fericire pline.
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Detalii poezie:
Distribuie pe: