Confruntarea

luni, 08 mai 2023

Confruntarea
...
Aș vrea să spun povestea unui vânător,
Venit din altă lume, dorind vânat de soi,
N-a mai văzut nimeni asemeni prădător,
Ce-și căuta rivalul pe Terra, printre noi!
...
Puternic ca un taur, ca fulgerul de iute,
Pe-oricare din planete n-avea adversar,
Arme sofisticate, puteri neîntrecute,
Făcea orice împotrivire să fie în zadar!
...
Dar s-a gândit odată, să vină pe pământ,
Unde știa că sunt ființe inteligente,
Sperând că va găsi un vânător de-nfrânt,
Care să-i facă față la forță și talente!
...
Dar oamenii pe-atunci foloseau toporul,
Erau doar curajoși și luptători aparte,
Erau căliți în luptele pe viață și pe moarte,
Nu s-ar fi fost temut să-nfrunte vânătorul!
...
L-au întâlnit odată, cam pe la asfințit
Dar vânătoru-acesta avea un camuflaj
De nu-l făcea vizibil când ar fi fost privit,
Greu de înfruntat, cu-oricât de mult curaj!
...
S-au dus deodată cinci, cu el să se înfrunte,
Dar i-a ucis pe toți, fără niciun efort,
Ființele umane păreau așa mărunte,
Că pentru vânător, lupta părea un sport!
...
În trib era și-o fată, măruntă, dar vitează,
De mult voia să intre la vânători în ceată,
Deși era isteață, iute, cu mintea trează,
O refuzau spunându-i că-i doar o biată fată!
...
Și fata se decise să-nfrunte ea dușmanul,
Ca să-și câștige locul visat de-atâta vreme,
Și-a luat cu ea toporul, arcul și talismanul
Și a plecat la drumul luptei ei supreme!
...
Știa că nu departe-i un loc înșelător,
O mlaștină adâncă și înfioătoare,
Acolo l-a atras pentru confruntare,
Cu un curaj nebun, pe cruntul vânător!
...
Acesta a venit, cu pașii mari și-adânci,
Purtând o lance scurtă și sofisticată,
Picioarele-i solide păreau ca niște stânci,
Venea decis să rupă gângania de fată!
...
Fata stătea-ncordată, gata să se ferească
De lancea lui ciudată care-arunca cu foc,
Știa că soarta luptei avea să cântărească
Între curajul ei, viteză și noroc!
...
Monstrul purta o cască ce scotea o rază,
Cu care fixa ținta când arunca săgeata,
Deși era uimit de cât e de vitează,
N-avea nicio-ndoială că va învinge fata!
...
Casca îl ajuta să vadă mult mai bine
Detecta din timp sursele de căldură,
Cu ajutorul căștii lovea țintele fine,
Când lumina zilei devenea obscură!
...
Dar iute ca o viespe, făcând o săritură,
Aruncând toporul spre cruntul adversar
Fata-i smulse casca dintr-o lovitură
Și-acesta, fără cască, nu mai vedea clar!
...
Furios la culme pe biata fetișcană,
Se-ntoarse vânătorul alergând spre ea,
Dar după câțiva pași, el căzu-n capcană,
Noroiul ce-nghițea, namila cea grea!
...
Și-n timp ce-l absorbea noroiul nemilos
S-a întors spre fată cu chipul rugător,
Fata-i întinse arcul și trase de el vânjos,
Scoțând încet din groapă ciudatul vânător!
...
Pentru gestul fetei, în semn de prețuire,
Acesta i-a dat lancea care scoate foc,
Fata și-acum păstrează grozava amintire,
Din ziua-n care zeii i-au dăruit noroc!
...
Iar tribul i-a dat fetei un loc de vânător,
Un loc de vânător cum altul nu mai este,
Iar eu am auzit teribila poveste,
Pe drumul vieții mele, de la un călător!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.