E tare gheața, știu — și nu ne este bine,
E tare gheața, știu — n-am ascultat de tine!
E frig acolo, știu — și este și-ntuneric,
Iar singurul câștig: Par proștilor puternic.
Dacă aș fi rămas copilul ce-l știai,
Sau cel puțin naiv — încă mă mai aveai...
Dar nu, nu am rămas naiv și nici copil.
Nu mai e ca atunci, e tot mai dificil!
Nu mai pot să mă-ncred în tine ca atunci,
Chiar dacă îmi promiți numai momente dulci;
Nu-mi mai permit să cred în nicio fericire —
Pân' nu mă văd cu ea, departe, în neștire!
Așa că, mă-nțelege și nu mai fi de gheață!
Lasă să vină totul, cum ne e scris în viață...
Sau dacă nu, măcar, hai să ne împăcăm
Și poate, cine știe, n-o să mai eșuăm...
Nomazii din Sahara trăiesc în corturi făcute din ţesuturi de păr de capră. Marginile pot fi ridicate pentru a lăsa vântul să răcorească interiorul cortului.
Citate şi Maxime:
Banii sunt oxigenul, obsesia şi viruşii fatali ai omenirii. Valeria Mahok
vezi mai multe poezii de: Evelin
Detalii poezie:
Distribuie pe: